Tristeţe urmată de momente în care gândurile ne invadează, apoi nervozitate.
Ideea-i să ne împotrivim gândurilor ce ne otrăvesc starea de bine. Şi mai ales să ne simţim deasupra gândurilor noastre, nu la bunul plac al lor.
Trebuie să ne gândim doar la chestii ce ne fac fericiţi. Astfel le alungăm pe cele negative.
În zilele-n care te simţi cu curu’ n sus
- ieşi afară, nu mai sta izolat (ajunge la un moment dat să -ţi placă izolarea-n care te scalzi..un amestec dulceag de tristeţe îmbinat cu o plăcere melancolica, te vor face să te simţi mai important ca restu, ajungi să apreciezi starea asta nenorocită şi să te înstrăinezi de bucurie]
Totul ţine de dominarea gândului, ce destul de frecvent deformează realitatea.
Bun, să presupunem că suntem atât de fericiţi încât vrem neapărat să nu se mai termineee. Cum mentinem starea asta?
- Simplu. O lăsăm liberă. O trăim, nu o gândim. La naiba cu gândurile!
Bucuria e nelimitată. Noi o limităm, gândind asupra ei.